بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ وَالْعَادِيَاتِ ضَبْحًا

Pe cei ce galopează sforăitori,

فَالْمُورِيَاتِ قَدْحًا

cei ce scapără scântei,

فَالْمُغِيرَاتِ صُبْحًا

cei ce se năpustesc odată cu zorii,

فَأَثَرْنَ بِهِ نَقْعًا

cei ce stârnesc colbul,

فَوَسَطْنَ بِهِ جَمْعًا

cei ce pătrund în mijlocul gloatei!

إِنَّ الْإِنْسَانَ لِرَبِّهِ لَكَنُودٌ

Da, omul este nerecunoscător faţă de Domnul său:

وَإِنَّهُ عَلَىٰ ذَٰلِكَ لَشَهِيدٌ

Şi el însuşi mărturiseşte aceasta,

وَإِنَّهُ لِحُبِّ الْخَيْرِ لَشَدِيدٌ

însă aprigă-i este dragostea pentru bunul lumesc.

۞ أَفَلَا يَعْلَمُ إِذَا بُعْثِرَ مَا فِي الْقُبُورِ

Nu ştie el oare că atunci când mormintele-şi vor arunca afară lăuntrurile,

وَحُصِّلَ مَا فِي الصُّدُورِ

iar ceea ce este în piepturi va fi scos la iveală,

إِنَّ رَبَّهُمْ بِهِمْ يَوْمَئِذٍ لَخَبِيرٌ

în Ziua aceea, Domnul lor, va avea deplina lor ştiinţă?