An-Naazi'aat

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ وَالنَّازِعَاتِ غَرْقًا

Pe cei ce smulg cu tărie!

وَالنَّاشِطَاتِ نَشْطًا

Pe cei ce trag cu gingăşie!

وَالسَّابِحَاتِ سَبْحًا

Pe cei ce înalţă cu uşurinţă!

فَالسَّابِقَاتِ سَبْقًا

Pe cei ce o iau înainte!

فَالْمُدَبِّرَاتِ أَمْرًا

Pe cei ce mânuiesc totul!

يَوْمَ تَرْجُفُ الرَّاجِفَةُ

În Ziua când cutremurul va cutremura

تَتْبَعُهَا الرَّادِفَةُ

şi altul asemenea îi va urma,

قُلُوبٌ يَوْمَئِذٍ وَاجِفَةٌ

în Ziua aceea, inimile se vor îngrozi

أَبْصَارُهَا خَاشِعَةٌ

şi privirile se vor smeri.

يَقُولُونَ أَإِنَّا لَمَرْدُودُونَ فِي الْحَافِرَةِ

Oamenii vor spune: “Vom fi iarăşi ce-am fost, noi, cei din groapă,

أَإِذَا كُنَّا عِظَامًا نَخِرَةً

când putrede oase vom fi fiind?”

قَالُوا تِلْكَ إِذًا كَرَّةٌ خَاسِرَةٌ

Vor spune: “Aceasta este o păgubitoare întoarcere!”

فَإِنَّمَا هِيَ زَجْرَةٌ وَاحِدَةٌ

Un singur răcnet

فَإِذَا هُمْ بِالسَّاهِرَةِ

şi iată-i pe faţa pământului!

هَلْ أَتَاكَ حَدِيثُ مُوسَىٰ

A venit la voi spusa lui Moise?

إِذْ نَادَاهُ رَبُّهُ بِالْوَادِ الْمُقَدَّسِ طُوًى

Domnul său l-a chemat în valea sfântă Tova:

اذْهَبْ إِلَىٰ فِرْعَوْنَ إِنَّهُ طَغَىٰ

“Du-te la Faraon, căci este un ticălos

فَقُلْ هَلْ لَكَ إِلَىٰ أَنْ تَزَكَّىٰ

şi spune-i: ‘Eşti gata să te mântui?

وَأَهْدِيَكَ إِلَىٰ رَبِّكَ فَتَخْشَىٰ

Eu te voi călăuzi la Domnul tău, teme-te!’”

فَأَرَاهُ الْآيَةَ الْكُبْرَىٰ

Apoi i-a arătat semnul cel mare.

فَكَذَّبَ وَعَصَىٰ

Faraon a hulit şi nu a dat ascultare,

ثُمَّ أَدْبَرَ يَسْعَىٰ

apoi zorit a întors spatele.

فَحَشَرَ فَنَادَىٰ

El şi-a adunat poporul şi i-a strigat:

فَقَالَ أَنَا رَبُّكُمُ الْأَعْلَىٰ

“Eu sunt Domnul vostru, Preaînaltul!”

فَأَخَذَهُ اللَّهُ نَكَالَ الْآخِرَةِ وَالْأُولَىٰ

Dumnezeu l-a făcut pildă de pedeapsă în Viaţa de Apoi şi în Viaţa de Acum.

إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَعِبْرَةً لِمَنْ يَخْشَىٰ

Întru aceasta este o amintire pentru cel care se teme de Dumnezeu.

أَأَنْتُمْ أَشَدُّ خَلْقًا أَمِ السَّمَاءُ ۚ بَنَاهَا

Sunteţi voi oare mai greu de creat decât cerul pe care l-a zidit?

رَفَعَ سَمْكَهَا فَسَوَّاهَا

Dumnezeu a înălţat bolta şi a rânduit-o desăvârşit;

وَأَغْطَشَ لَيْلَهَا وَأَخْرَجَ ضُحَاهَا

El i-a dat nopţii întunericul, El i-a izvodit zilei lumina.

وَالْأَرْضَ بَعْدَ ذَٰلِكَ دَحَاهَا

Apoi a întins pământul,

أَخْرَجَ مِنْهَا مَاءَهَا وَمَرْعَاهَا

şi din el a dat la iveală apa şi păşunile.

وَالْجِبَالَ أَرْسَاهَا

A pironit munţii,

مَتَاعًا لَكُمْ وَلِأَنْعَامِكُمْ

zestre vouă şi turmelor voastre.

فَإِذَا جَاءَتِ الطَّامَّةُ الْكُبْرَىٰ

Când va veni Potopul cel Mare,

يَوْمَ يَتَذَكَّرُ الْإِنْسَانُ مَا سَعَىٰ

în Ziua aceea omul îşi va aminti pentru ce s-a trudit.

وَبُرِّزَتِ الْجَحِيمُ لِمَنْ يَرَىٰ

Iadul va fi scos pentru cel care trebuie să-l vadă!

فَأَمَّا مَنْ طَغَىٰ

Celui ticăloşit

وَآثَرَ الْحَيَاةَ الدُّنْيَا

şi legat de Viaţa de Acum,

فَإِنَّ الْجَحِيمَ هِيَ الْمَأْوَىٰ

Iadul îi va fi liman.

وَأَمَّا مَنْ خَافَ مَقَامَ رَبِّهِ وَنَهَى النَّفْسَ عَنِ الْهَوَىٰ

Celui care se teme de înălţimea Domnului său şi opreşte pofta din sufletul său,

فَإِنَّ الْجَنَّةَ هِيَ الْمَأْوَىٰ

Raiul îi va fi liman.

يَسْأَلُونَكَ عَنِ السَّاعَةِ أَيَّانَ مُرْسَاهَا

Ei te vor întreba despre Ceas: “Când se va opri?”

فِيمَ أَنْتَ مِنْ ذِكْرَاهَا

Ce le-ai putea tu aminti?

إِلَىٰ رَبِّكَ مُنْتَهَاهَا

Întru Domnul tău este sfârşitul lui.

إِنَّمَا أَنْتَ مُنْذِرُ مَنْ يَخْشَاهَا

Tu nu faci decât să-i predici celui care se teme.

كَأَنَّهُمْ يَوْمَ يَرَوْنَهَا لَمْ يَلْبَثُوا إِلَّا عَشِيَّةً أَوْ ضُحَاهَا

În Ziua când îl vor vedea, li se va părea că au zăcut numai o seară ori numai o dimineaţă.