Al-Fajr

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ وَالْفَجْرِ

Pe zori!

وَلَيَالٍ عَشْرٍ

Pe cele zece nopţi!

وَالشَّفْعِ وَالْوَتْرِ

Pe cel pereche şi pe cel nepereche!

وَاللَّيْلِ إِذَا يَسْرِ

Pe noapte când se împuţinează!

هَلْ فِي ذَٰلِكَ قَسَمٌ لِذِي حِجْرٍ

Este oare acesta un jurământ pentru cel cu cuget dăruit?

أَلَمْ تَرَ كَيْفَ فَعَلَ رَبُّكَ بِعَادٍ

Nu ai văzut ce a făcut Domnul tău din adiţi

إِرَمَ ذَاتِ الْعِمَادِ

şi din Imran, cetatea cu coloane,

الَّتِي لَمْ يُخْلَقْ مِثْلُهَا فِي الْبِلَادِ

ce în alt ţinut n-a fost ca ea alta creată?

وَثَمُودَ الَّذِينَ جَابُوا الصَّخْرَ بِالْوَادِ

Şi din tamudiţi care au scobit stânca în vale?

وَفِرْعَوْنَ ذِي الْأَوْتَادِ

Şi din Faraon cu ţepuşele sale?

الَّذِينَ طَغَوْا فِي الْبِلَادِ

Din toţi cei care se ticăloşesc pe lumea aceasta

فَأَكْثَرُوا فِيهَا الْفَسَادَ

şi o umplu de stricăciune?

فَصَبَّ عَلَيْهِمْ رَبُّكَ سَوْطَ عَذَابٍ

Domnul tău i-a plesnit cu biciul osândei,

إِنَّ رَبَّكَ لَبِالْمِرْصَادِ

căci Domnul tău este asupra tuturor Veghetor.

فَأَمَّا الْإِنْسَانُ إِذَا مَا ابْتَلَاهُ رَبُّهُ فَأَكْرَمَهُ وَنَعَّمَهُ فَيَقُولُ رَبِّي أَكْرَمَنِ

Când omul este pus la încercare de Domnul său, cinstindu-l şi copleşindu-l cu daruri, atunci spune: “Domnul meu mă cinsteşte!”

وَأَمَّا إِذَا مَا ابْتَلَاهُ فَقَدَرَ عَلَيْهِ رِزْقَهُ فَيَقُولُ رَبِّي أَهَانَنِ

Când însă îl pune la încercare, drămuindu-i traiul, atunci spune: “Domnul meu mă înjoseşte!”

كَلَّا ۖ بَلْ لَا تُكْرِمُونَ الْيَتِيمَ

Nu, voi sunteţi cei care nu cinstiţi orfanul!

وَلَا تَحَاضُّونَ عَلَىٰ طَعَامِ الْمِسْكِينِ

Voi sunteţi cei care nu lăsaţi să fie ospătat sărmanul!

وَتَأْكُلُونَ التُّرَاثَ أَكْلًا لَمًّا

Voi mâncaţi cu lăcomie moştenirea!

وَتُحِبُّونَ الْمَالَ حُبًّا جَمًّا

Voi iubiţi în neştire bogăţia!

كَلَّا إِذَا دُكَّتِ الْأَرْضُ دَكًّا دَكًّا

Nu, când pământul va fi făcut fărâme,

وَجَاءَ رَبُّكَ وَالْمَلَكُ صَفًّا صَفًّا

iar Domnul tău va veni cu îngerii, rând după rând:

وَجِيءَ يَوْمَئِذٍ بِجَهَنَّمَ ۚ يَوْمَئِذٍ يَتَذَكَّرُ الْإِنْسَانُ وَأَنَّىٰ لَهُ الذِّكْرَىٰ

în Ziua aceea, va veni Gheena şi în Ziua aceea, omul îşi va aminti... La ce-i mai foloseşte însă să-şi amintească atunci?

يَقُولُ يَا لَيْتَنِي قَدَّمْتُ لِحَيَاتِي

El va spune: “Ce bine ar fi fost de aş fi făcut ceva pentru Viaţa mea de Apoi!”

فَيَوْمَئِذٍ لَا يُعَذِّبُ عَذَابَهُ أَحَدٌ

În Ziua aceea va fi chinuit cum chinuit nu a mai fost nimeni,

وَلَا يُوثِقُ وَثَاقَهُ أَحَدٌ

şi va fi încătuşat cum încătuşat nu a mai fost nimeni.

يَا أَيَّتُهَا النَّفْسُ الْمُطْمَئِنَّةُ

Suflete ostoit!

ارْجِعِي إِلَىٰ رَبِّكِ رَاضِيَةً مَرْضِيَّةً

Întoarce-te la Domnul tău, mulţumit şi dând mulţumire!

فَادْخُلِي فِي عِبَادِي

Intră dimpreună cu robii Mei!

وَادْخُلِي جَنَّتِي

Intră în Raiul Meu!