Al-Muddaththir

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ يَا أَيُّهَا الْمُدَّثِّرُ

O, tu cel acoperit cu mantie!

قُمْ فَأَنْذِرْ

Scoală-te şi previne!

وَرَبَّكَ فَكَبِّرْ

Preamăreşte-L pe Domnul tău!

وَثِيَابَكَ فَطَهِّرْ

Curătă-ţi veşmintele!

وَالرُّجْزَ فَاهْجُرْ

Fugi de întinăciune!

وَلَا تَمْنُنْ تَسْتَكْثِرُ

Nu dărui ca să capeţi mai mult!

وَلِرَبِّكَ فَاصْبِرْ

Pentru Domnul tău rabdă!

فَإِذَا نُقِرَ فِي النَّاقُورِ

Când se va suna din trâmbiţă,

فَذَٰلِكَ يَوْمَئِذٍ يَوْمٌ عَسِيرٌ

acea zi va fi o zi grea,

عَلَى الْكَافِرِينَ غَيْرُ يَسِيرٍ

pentru tăgăduitori nu va fi uşoară.

ذَرْنِي وَمَنْ خَلَقْتُ وَحِيدًا

Lasă-mă cu cel pe care singur l-am creat!

وَجَعَلْتُ لَهُ مَالًا مَمْدُودًا

O avere întinsă i-am dat

وَبَنِينَ شُهُودًا

şi fiii care să-i fie martori.

وَمَهَّدْتُ لَهُ تَمْهِيدًا

Şi i-am făcut orice înlesnire,

ثُمَّ يَطْمَعُ أَنْ أَزِيدَ

însă el se lăcomeşte să-i dau mai mult!

كَلَّا ۖ إِنَّهُ كَانَ لِآيَاتِنَا عَنِيدًا

Ba nu! El s-a încăpăţânat înaintea semnelor Noastre,

سَأُرْهِقُهُ صَعُودًا

însă Eu îl voi sili la greu urcuş!

إِنَّهُ فَكَّرَ وَقَدَّرَ

S-a gândit şi a hotărât.

فَقُتِلَ كَيْفَ قَدَّرَ

Să fie omorât precum a hotărât!

ثُمَّ قُتِلَ كَيْفَ قَدَّرَ

Da! Să fie omorât precum a hotărât!

ثُمَّ نَظَرَ

Apoi s-a uitat,

ثُمَّ عَبَسَ وَبَسَرَ

s-a încruntat şi s-a întunecat,

ثُمَّ أَدْبَرَ وَاسْتَكْبَرَ

şi spatele a întors îngâmfat.

فَقَالَ إِنْ هَٰذَا إِلَّا سِحْرٌ يُؤْثَرُ

El spuse: “Nu este decât o vrajă care se leagă!

إِنْ هَٰذَا إِلَّا قَوْلُ الْبَشَرِ

Nu este decât spusa unui om!”

سَأُصْلِيهِ سَقَرَ

Îl voi azvârli în Focul mistuitor!

وَمَا أَدْرَاكَ مَا سَقَرُ

Cum vei şti tu oare ce este Focul mistuitor?

لَا تُبْقِي وَلَا تَذَرُ

El nu cruţă şi nu lasă,

لَوَّاحَةٌ لِلْبَشَرِ

el este cel care îi înegreşte pe oameni,

عَلَيْهَا تِسْعَةَ عَشَرَ

iar asupra lui sunt nouăsprezece (păzitori).

وَمَا جَعَلْنَا أَصْحَابَ النَّارِ إِلَّا مَلَائِكَةً ۙ وَمَا جَعَلْنَا عِدَّتَهُمْ إِلَّا فِتْنَةً لِلَّذِينَ كَفَرُوا لِيَسْتَيْقِنَ الَّذِينَ أُوتُوا الْكِتَابَ وَيَزْدَادَ الَّذِينَ آمَنُوا إِيمَانًا ۙ وَلَا يَرْتَابَ الَّذِينَ أُوتُوا الْكِتَابَ وَالْمُؤْمِنُونَ ۙ وَلِيَقُولَ الَّذِينَ فِي قُلُوبِهِمْ مَرَضٌ وَالْكَافِرُونَ مَاذَا أَرَادَ اللَّهُ بِهَٰذَا مَثَلًا ۚ كَذَٰلِكَ يُضِلُّ اللَّهُ مَنْ يَشَاءُ وَيَهْدِي مَنْ يَشَاءُ ۚ وَمَا يَعْلَمُ جُنُودَ رَبِّكَ إِلَّا هُوَ ۚ وَمَا هِيَ إِلَّا ذِكْرَىٰ لِلْبَشَرِ

Am pus păzitori ai Focului numai îngeri şi n-am făcut din numărul lor decât o încercare pentru cei care au tăgăduit, pentru ca cei care au primit Cartea să se convingă, pentru ca cei care cred să crească în credinţă, pentru ca cei care au primit Cartea şi cei credincioşi să nu se mai îndoiască, pentru ca cei care au boala în inimă şi tăgăduitorii să spună: “Ce voieşte Dumnezeu cu aceasta ca pildă?” Astfel, Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte pe cine voieşte. Şi nimeni afară de El nu cunoaşte oştirile Domnului tău. Aceasta nu este decât o amintire pentru oameni!

كَلَّا وَالْقَمَرِ

Ba nu!... Pe lună!

وَاللَّيْلِ إِذْ أَدْبَرَ

Pe noapte când se risipeşte!

وَالصُّبْحِ إِذَا أَسْفَرَ

Pe dimineaţă când mijeşte!

إِنَّهَا لَإِحْدَى الْكُبَرِ

Acela este unul dintre cele mai mari.

نَذِيرًا لِلْبَشَرِ

Aceasta este o predică oamenilor,

لِمَنْ شَاءَ مِنْكُمْ أَنْ يَتَقَدَّمَ أَوْ يَتَأَخَّرَ

celor dintre voi care vor să iasă înainte ori care vor să rămână în urmă.

كُلُّ نَفْسٍ بِمَا كَسَبَتْ رَهِينَةٌ

Fiece suflet pentru ceea ce a agonisit este chezaş,

إِلَّا أَصْحَابَ الْيَمِينِ

afară de cei de-a dreapta.

فِي جَنَّاتٍ يَتَسَاءَلُونَ

Aceştia în Grădini se vor întreba

عَنِ الْمُجْرِمِينَ

despre nelegiuiţi:

مَا سَلَكَكُمْ فِي سَقَرَ

“Cine v-a mânat în Focul mistuitor?”

قَالُوا لَمْ نَكُ مِنَ الْمُصَلِّينَ

Ei vor răspunde: “Noi nu am fost dintre cei rugători,

وَلَمْ نَكُ نُطْعِمُ الْمِسْكِينَ

nu am fost printre cei care au ospătat sărmanul,

وَكُنَّا نَخُوضُ مَعَ الْخَائِضِينَ

ci la palavre am stat cu palavragii.

وَكُنَّا نُكَذِّبُ بِيَوْمِ الدِّينِ

Noi am socotit Ziua Judecăţii o minciună

حَتَّىٰ أَتَانَا الْيَقِينُ

până când ne-a venit adeverirea.”

فَمَا تَنْفَعُهُمْ شَفَاعَةُ الشَّافِعِينَ

Atunci mijlocirea celor mijlocitori nu le va fi de folos.

فَمَا لَهُمْ عَنِ التَّذْكِرَةِ مُعْرِضِينَ

La ce le-a folosit dacă s-au împotrivit Amintirii,

كَأَنَّهُمْ حُمُرٌ مُسْتَنْفِرَةٌ

ca nişte măgari care o iau razna

فَرَّتْ مِنْ قَسْوَرَةٍ

fugind din faţa leului?

بَلْ يُرِيدُ كُلُّ امْرِئٍ مِنْهُمْ أَنْ يُؤْتَىٰ صُحُفًا مُنَشَّرَةً

Ba, fiecare dintre ei ar vrea să i se aducă suluri desfăşurate!

كَلَّا ۖ بَلْ لَا يَخَافُونَ الْآخِرَةَ

Ba nu, căci ei nu se tem de Viaţa de Apoi!

كَلَّا إِنَّهُ تَذْكِرَةٌ

Ba nu, căci aceasta este numai o Amintire,

فَمَنْ شَاءَ ذَكَرَهُ

iar cel care voieşte şi-o aminteşte.

وَمَا يَذْكُرُونَ إِلَّا أَنْ يَشَاءَ اللَّهُ ۚ هُوَ أَهْلُ التَّقْوَىٰ وَأَهْلُ الْمَغْفِرَةِ

Oamenii nu-şi vor aminti însă decât dacă va voi Dumnezeu, Cel vrednic de temut şi dăruitor de iertare!