بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ لَا أُقْسِمُ بِهَٰذَا الْبَلَدِ

Nu, eu jur pe această cetate!

وَأَنْتَ حِلٌّ بِهَٰذَا الْبَلَدِ

Şi tu eşti locuitor al acestei cetăţi!

وَوَالِدٍ وَمَا وَلَدَ

Pe un tată şi pe ceea ce a odrăslit!

لَقَدْ خَلَقْنَا الْإِنْسَانَ فِي كَبَدٍ

Noi am creat omul în neajuns!

أَيَحْسَبُ أَنْ لَنْ يَقْدِرَ عَلَيْهِ أَحَدٌ

Oare el socoate că nimeni nu-l poate dovedi?

يَقُولُ أَهْلَكْتُ مَالًا لُبَدًا

El spune: “Am isprăvit averi cu toptanul!”

أَيَحْسَبُ أَنْ لَمْ يَرَهُ أَحَدٌ

Oare el socoate că nimeni nu l-a văzut?

أَلَمْ نَجْعَلْ لَهُ عَيْنَيْنِ

Oare nu Noi i-am făcut ochi,

وَلِسَانًا وَشَفَتَيْنِ

limbă şi buze?

وَهَدَيْنَاهُ النَّجْدَيْنِ

Oare nu Noi i-am arătat cele două căi?

فَلَا اقْتَحَمَ الْعَقَبَةَ

El nu o apucă însă pe calea suitoare!

وَمَا أَدْرَاكَ مَا الْعَقَبَةُ

Cum vei şti tu oare care este calea suitoare?

فَكُّ رَقَبَةٍ

Aceasta înseamnă să răscumperi un prins,

أَوْ إِطْعَامٌ فِي يَوْمٍ ذِي مَسْغَبَةٍ

să ospătezi, într-o zi de foamete,

يَتِيمًا ذَا مَقْرَبَةٍ

o rudă orfană

أَوْ مِسْكِينًا ذَا مَتْرَبَةٍ

ori un sărman lipit pământului.

ثُمَّ كَانَ مِنَ الَّذِينَ آمَنُوا وَتَوَاصَوْا بِالصَّبْرِ وَتَوَاصَوْا بِالْمَرْحَمَةِ

Aceasta înseamnă să fii în rândul celor care cred, al celor care se îndeamnă la răbdare, al celor care se îndeamnă la îndurare.

أُولَٰئِكَ أَصْحَابُ الْمَيْمَنَةِ

Aceştia sunt cei de-a dreapta.

وَالَّذِينَ كَفَرُوا بِآيَاتِنَا هُمْ أَصْحَابُ الْمَشْأَمَةِ

Cei care tăgăduiesc însă semnele Noastre sunt cei de-a stânga,

عَلَيْهِمْ نَارٌ مُؤْصَدَةٌ

asupra lor un foc se va bolti.