Abasa

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ عَبَسَ وَتَوَلَّىٰ

El s-a încruntat şi a întors spatele,

أَنْ جَاءَهُ الْأَعْمَىٰ

când orbul a venit la el.

وَمَا يُدْرِيكَ لَعَلَّهُ يَزَّكَّىٰ

Ce ştii tu? Poate s-ar fi mântuit

أَوْ يَذَّكَّرُ فَتَنْفَعَهُ الذِّكْرَىٰ

ori şi-ar fi amintit, iar amintirea i-ar fi folosit.

أَمَّا مَنِ اسْتَغْنَىٰ

În schimb pe cel bogat,

فَأَنْتَ لَهُ تَصَدَّىٰ

tu îl primeşti cu cinste

وَمَا عَلَيْكَ أَلَّا يَزَّكَّىٰ

fără să-ţi pese dacă se va mântui,

وَأَمَّا مَنْ جَاءَكَ يَسْعَىٰ

iar pe cel care vine la tine, plin de râvnă,

وَهُوَ يَخْشَىٰ

plin de teamă,

فَأَنْتَ عَنْهُ تَلَهَّىٰ

tu, cu nepăsare, îl primeşti!

كَلَّا إِنَّهَا تَذْكِرَةٌ

Nu! Aceasta este o amintire

فَمَنْ شَاءَ ذَكَرَهُ

oricui vrea să-şi amintească!

فِي صُحُفٍ مُكَرَّمَةٍ

Ea este de pe sulurile prea cinstite,

مَرْفُوعَةٍ مُطَهَّرَةٍ

înălţate, curăţate,

بِأَيْدِي سَفَرَةٍ

de mâinile scribilor

كِرَامٍ بَرَرَةٍ

cinstiţi şi nevinovaţi!

قُتِلَ الْإِنْسَانُ مَا أَكْفَرَهُ

Să fie ucis omul! Cât este de tăgăduitor!

مِنْ أَيِّ شَيْءٍ خَلَقَهُ

Din ce l-a creat?

مِنْ نُطْفَةٍ خَلَقَهُ فَقَدَّرَهُ

Dintr-un strop de sămânţă! L-a creat şi i-a dat o soartă;

ثُمَّ السَّبِيلَ يَسَّرَهُ

i-a făcut calea uşoară;

ثُمَّ أَمَاتَهُ فَأَقْبَرَهُ

apoi l-a lăsat să moară şi a pus să fie înmormântat;

ثُمَّ إِذَا شَاءَ أَنْشَرَهُ

iar când va voi, îl va scula!

كَلَّا لَمَّا يَقْضِ مَا أَمَرَهُ

Nu! Omul nu împlineşte ceea ce El îi porunceşte.

فَلْيَنْظُرِ الْإِنْسَانُ إِلَىٰ طَعَامِهِ

Omul, să se uite la hrana sa!

أَنَّا صَبَبْنَا الْمَاءَ صَبًّا

Noi am vărsat apă, şi ce vărsare!

ثُمَّ شَقَقْنَا الْأَرْضَ شَقًّا

Noi am crăpat pământul, şi ce crăpare!

فَأَنْبَتْنَا فِيهَا حَبًّا

Noi am făcut să răsară grâne,

وَعِنَبًا وَقَضْبًا

vii şi legume,

وَزَيْتُونًا وَنَخْلًا

măslini şi curmali,

وَحَدَائِقَ غُلْبًا

şi grădini dese,

وَفَاكِهَةً وَأَبًّا

fructe şi păşuni,

مَتَاعًا لَكُمْ وَلِأَنْعَامِكُمْ

zestre vouă şi turmelor voastre.

فَإِذَا جَاءَتِ الصَّاخَّةُ

Când va veni însă Vuietul,

يَوْمَ يَفِرُّ الْمَرْءُ مِنْ أَخِيهِ

în ziua când omul va fugi de fratele său,

وَأُمِّهِ وَأَبِيهِ

de mama sa, de tatăl său,

وَصَاحِبَتِهِ وَبَنِيهِ

de soţia sa, de fiii săi,

لِكُلِّ امْرِئٍ مِنْهُمْ يَوْمَئِذٍ شَأْنٌ يُغْنِيهِ

în Ziua aceea fiece om îşi va primi răsplata.

وُجُوهٌ يَوْمَئِذٍ مُسْفِرَةٌ

În Ziua aceea

ضَاحِكَةٌ مُسْتَبْشِرَةٌ

vor fi chipuri strălucitoare, surâzătoare şi bucuroase,

وَوُجُوهٌ يَوْمَئِذٍ عَلَيْهَا غَبَرَةٌ

însă în Ziua aceea,

تَرْهَقُهَا قَتَرَةٌ

vor fi şi chipuri colbuite.

أُولَٰئِكَ هُمُ الْكَفَرَةُ الْفَجَرَةُ

Aceştia vor fi tăgăduitorii, desfrânaţii!