بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ لَا أُقْسِمُ بِيَوْمِ الْقِيَامَةِ

Nu! Jur pe Ziua Învierii!

وَلَا أُقْسِمُ بِالنَّفْسِ اللَّوَّامَةِ

Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor!

أَيَحْسَبُ الْإِنْسَانُ أَلَّنْ نَجْمَعَ عِظَامَهُ

Omul socoate că nu-i vom strânge la un loc oasele?

بَلَىٰ قَادِرِينَ عَلَىٰ أَنْ نُسَوِّيَ بَنَانَهُ

Ba da! Noi avem putinţa de a-i potrivi şi oscioarele degetelor sale.

بَلْ يُرِيدُ الْإِنْسَانُ لِيَفْجُرَ أَمَامَهُ

Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul.

يَسْأَلُ أَيَّانَ يَوْمُ الْقِيَامَةِ

El întreabă: “Când va veni Ziua Învierii?”

فَإِذَا بَرِقَ الْبَصَرُ

Atunci când vederea fi-va fulgerată,

وَخَسَفَ الْقَمَرُ

când luna fi-va acoperită,

وَجُمِعَ الشَّمْسُ وَالْقَمَرُ

când soarele şi luna împreună fi-vor puşi.

يَقُولُ الْإِنْسَانُ يَوْمَئِذٍ أَيْنَ الْمَفَرُّ

În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”

كَلَّا لَا وَزَرَ

Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare.

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوْمَئِذٍ الْمُسْتَقَرُّ

În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare.

يُنَبَّأُ الْإِنْسَانُ يَوْمَئِذٍ بِمَا قَدَّمَ وَأَخَّرَ

În Ziua aceea, omului i se va da ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă.

بَلِ الْإِنْسَانُ عَلَىٰ نَفْسِهِ بَصِيرَةٌ

Omul asupra lui însuşi este mărturie vădită,

وَلَوْ أَلْقَىٰ مَعَاذِيرَهُ

chiar dacă îşi deşartă dezvinuirile.

لَا تُحَرِّكْ بِهِ لِسَانَكَ لِتَعْجَلَ بِهِ

Nu-ţi mişca limba, atunci când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi!

إِنَّ عَلَيْنَا جَمْعَهُ وَقُرْآنَهُ

Noi trebuie să-l strângem la un loc şi să-l citim!

فَإِذَا قَرَأْنَاهُ فَاتَّبِعْ قُرْآنَهُ

Şi dacă l-am citit, să-l citim iarăşi!

ثُمَّ إِنَّ عَلَيْنَا بَيَانَهُ

Căci Nouă ne este lăsat să-l facem pe înţeles!

كَلَّا بَلْ تُحِبُّونَ الْعَاجِلَةَ

Ba nu! Voi iubiţi degrabă-trecătoarea

وَتَذَرُونَ الْآخِرَةَ

şi daţi la spate Viaţa de Apoi.

وُجُوهٌ يَوْمَئِذٍ نَاضِرَةٌ

În Ziua aceea, vor fi chipuri luminate

إِلَىٰ رَبِّهَا نَاظِرَةٌ

către Domnul lor căutând.

وَوُجُوهٌ يَوْمَئِذٍ بَاسِرَةٌ

În Ziua aceea, vor fi chipuri întunecate,

تَظُنُّ أَنْ يُفْعَلَ بِهَا فَاقِرَةٌ

la ce le va face zdrobitoarea de coaste, cugetând.

كَلَّا إِذَا بَلَغَتِ التَّرَاقِيَ

Ba nu! Când sufletul va sta să iasă,

وَقِيلَ مَنْ ۜ رَاقٍ

i se va spune: “Cine este vrăjitor?”

وَظَنَّ أَنَّهُ الْفِرَاقُ

Când omul îşi dă seama că desprinderea este aproape,

وَالْتَفَّتِ السَّاقُ بِالسَّاقِ

şi picioarele i se vor strânge unul într-altul,

إِلَىٰ رَبِّكَ يَوْمَئِذٍ الْمَسَاقُ

în Ziua aceea, către Domnul tău vei fi mânat.

فَلَا صَدَّقَ وَلَا صَلَّىٰ

El nu a crezut şi nici nu s-a rugat,

وَلَٰكِنْ كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ

ci a hulit şi spatele a întors,

ثُمَّ ذَهَبَ إِلَىٰ أَهْلِهِ يَتَمَطَّىٰ

apoi ţanţoş la ai săi a mers

أَوْلَىٰ لَكَ فَأَوْلَىٰ

Vai ţie! Vai!

ثُمَّ أَوْلَىٰ لَكَ فَأَوْلَىٰ

Şi iarăşi: Vai ţie! Vai!

أَيَحْسَبُ الْإِنْسَانُ أَنْ يُتْرَكَ سُدًى

Socoate omul oare că va fi lăsat de izbelişte?

أَلَمْ يَكُ نُطْفَةً مِنْ مَنِيٍّ يُمْنَىٰ

N-a fost el oare o picătură de sămânţă lepădată,

ثُمَّ كَانَ عَلَقَةً فَخَلَقَ فَسَوَّىٰ

iar apoi un cheag de sânge? Dumnezeu l-a creat şi l-a cizelat,

فَجَعَلَ مِنْهُ الزَّوْجَيْنِ الذَّكَرَ وَالْأُنْثَىٰ

apoi din el o pereche a făcut: bărbat şi femeie.

أَلَيْسَ ذَٰلِكَ بِقَادِرٍ عَلَىٰ أَنْ يُحْيِيَ الْمَوْتَىٰ

Oare Cel ce a făcut aceasta n-ar avea putinţa să dăruiască morţilor viaţă?